Renunțare… spre tine



Sorții destinului mi-au arătat calea spre cer,
însă eu nu am înțeles-o.
Mă gândeam la tine…

Pisica neagră, din colțul de noapte,
mi-a explicat natura celor nouă vieți,
însă eu nu am înțeles-o.

Râurile mi-au dezvelit
secretul curgerii eterne.
Eu nu l-am priceput,
căci mă gândeam la tine.

Astrele mi-au dăruit
lumina veșnică.
Eu am refuzat să o primesc
deoarece voiam să mă pedepsesc
pentru faptul că nu te-am aflat
pe tine…

Ziua mi-a deschis porțile spre întuneric,
iar noaptea –drumul spre lucire.
Eu am vrut să rămân aici
și-am refuzat cunoașterea,
doar pentru tine…

Însuși Dumnezeu
s-a aplecat în fața mea
și mi-a promis
că mă va duce în lagărul secretelor interzise.
Știa cât de mult tânjam să le cunosc…
Nu am primit nici asta…

Tu m-ai atras, femeie,
în mrejele tale
și m-ai făcut să renunț
la trăirea pe care o aveam.
Am refuzat să cunosc altceva,
pentru a cunoaște iubirea
de tine…



Și astfel voi ști
și binele, și răul;
iluzia și visul
s-au strâns în tine…

Femeie,
tu mi-ai arătat șarpele
ce sta încolăcit
în jurul gleznelor tale.

Am cunoscut iubirea
spre tine…
dar pentru asta
șarpele mi-a cerut un mare preț:
pe mine…