talent fremătător
printre umbre de sălcii
bărci răsturnate
prin ochiuri de năvoade
brocaturi țes păianjenii

lumini la fereastră
cineva ne așteaptă
un dor nesfârșit plutește în aer
eliberat
sufletul lunii hoinărește

un cocoÈ™
c-un cântec cerne stelele
în lacul cu nuferi
valuri de nori argintii sting felinarul nopții
încetișor zorile mângâie frunțile


sub talpa peniței
contururi de poduri
se-ntrezăresc.
depărtate ființe se apropie prin
bătăile la unison a inimilor


contraste
se-adâncesc dispar
într-un du-te vino neîntrerupt
un vânt spulberă crizantemele albe
din ceață apar căciulile bordeielor


deși e cald
un junghi de toamnă
scutură nucii
nevasta pescarului e singură-
peste tot un abur de la merele coapte

răni nevindecate
vaiete spre un cer plumburiu-
la poarta sărmanei
o pictoriță de icoane
i-aduce un blid cu bucate

cu ale dragostei culori
sunt pictați copacii și cerul-
prietene
îți dăruiesc o lacrimă
din lumina ei