Members comments
Views: 14001
|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ No risks 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-01 | [This text should be read in romana] |  Insight Hai să ne întâlnim într-un loc necunoscut nici măcar pe hartă să fie toamnă și un pământ primitor vom înnopta în el să ne cunoaștem mai bine umbra mea să fie o ciută mă voi uni cu ea și va ieși singurătatea la suprafață un proces de ardere continuu vom avea pielea udă de la bun început am știut tristețea poate îmblînzi pădurea în zile de ritual nu pot trăi cu pomul ăsta care mă imită și luna bîntuie în pupile arămii ca o moartă nedeclarată nedescoperită Dragul meu te-aș fi iubit și nu ai fi știut  Lavinia Micula, fotograf – Sarah Galvan  Am visat un fluviu de flăcări. Toată noaptea m-am luptat să îmi feresc fericirea de înec Jar împrăștiat de vânt... Eu nu mai pot fi așa cum am fost în timpul acelui foc nebun de toamnă  Luminița Suse, fotograf – Gaetan Bourque  Marea pădure a vieții prizonieră gândurilor reci marea pădure a vieții se pierde în infinit cu fruntea plecată trăiesc înstrăinarea de sine ce-nseamnă viața lipsa mea de hotărâre cercul rupt al iubirii zilele și nopțile repezi-trecătoare regretele târzii profunde săgeți clipele rare când soarele-mi cere chipul învelindu-l în auru-i cald vara moartă-n cristalele corpului granitul dintre umerii singuratici vraja anotimpurilor când prin perdeaua de fum a tristeții se deschid largi porți roz ferestre promisiuni îmbrăcate-n catifelele aerului în care vrăjită deodată pot înnebuni de iubire fără nici-un țel anume marea pădure a vieții se pierde în infinit azi sunt o livadă spre muguri îmi dau viață să fiu numai dragoste Respirația muntelui visez că n-o să mor că nici nu există moarte mă bâlbâi în multe oxigenul muntelui mă îmbată când să dormitez clipa trece ca prin minune printr-o furtună la nivelul primăverii mă apropii de țărână mă lipesc de colțurile timide ale covorului ierbii de flori vara mă amestecă cu soarele mă pulverizează mă-nvolbur tac pârguită-n razele focului prearugătoare toamna sunt călătoarea câmpiilor arămii iarna sunt pulberile de zăpezi argintii primăvara șoptesc cuvinte hazlii de miel de pomișor cu scoarța crestată abia asprită de dor câte tresăriri ale inimii peste goluri peste secundele fără țintă nimic nu amorțește-n tic-tacul anotimpurilor sunt și eu primăvară și vară, toamnă și iarnă rătăcitoare prin univers  Angela Nache Mamier, fotograf – Ania Phelpsten  muntele orb omul vorbește este ziua cînd nou născuții miros a ferigă apele se retrag și norii întind plase în culoarea zăpezii vulturii caută drumul spre lanțul de munți scoși din ape îngerii cu dorințe omenești se închină la tron un sol cu elefantul bolnav repetă după el cât de bun stăpânul zâmbește dintr-un tablou fără semnătura destinului îmi este frică și adorm pădurea se mișcă precum o umbră chemată cu forța munți ajung la fereastra o rană prospătă lumina sparge bolul de stele într-o constelație tânără alege lumea luna pe boltă umple de roșu stelele orice minciună ar visa noul născut feriga cosită cu vântul în față acoperă ochii iubirii puncte luminoase de ploi trântesc aerul cu balamale neunse o poartă așteaptă credința să mute munții cerului omul orb poruncește  Dan Petruț Camui, fotograf – Kevin Mc Neal  Luna roșie pe cerul întunecat însingurată într-o lume tot mai rece un călător neobosit Pe cerul senin o pată sângerie acoperă tot este un alt asfințit al inimii rânite  Magdalena Dale, fotograf – Matteo Cargasacchi  Tăcere de toamnă cerul înspicat de culorile amurgului își așterne liniștea-n apus - toamna-și cheamă tăcerea prin ceață și uitare trecând în valuri peste crengile brazilor precum râul printre arămii frunze și-i totul pustiu... departe, unde ecoul nu-și aude ecoul, crestele-nzăpezite își așteaptă tributul - în sângeriul apus toamna se stinge...  Alice Boboc, fotograf – Ania Phelpsten  Codru ruginiu - din luminiș un foșnet urcă înspre cer; grăbiți urmăm poteca presărată cu frunze Toamnă târzie - doar cuibul unei păsări în mica ceață; de aroma brazilor mă pierd din nou în mine  Joana Geier, fotograf – Norbert Oberberg  priveliște din toamnă oamenii fac arbori câmpuri și tăceri betelii de ceață de trei ori trecute peste cămașa pepită de semințe cu mâneci largi vântul hălăduiește păreri despre lume câte două pe drumul desculț spre același unghi secerat de vedere paielețiganului sonoritate din albastru spre galben coboară toamna lampadare foioase pe vârfuri apele cu gură de brotac răspund saboții masivi toacă tăcerea în frunză bate bănuți de soare pentru încă o veșnicie  Ottilia Ardeleanu, fotograf – Hans Vaupel  două triunghiuri în oglinda firii plutesc barca așteaptă golită de gânduri două triunghiuri cheamă refluxul inimii îngreunată de așteptări ascult cântecul lebedei albe apropierea ei liman îmi aduce printre reflexele toamnei prind zborul plecării păsărilor spre cruce timpul se răstoarnă leneș harnice glasuri readuc în cuvinte dorul de a fi limpede apă în care visul se împlinește rotunjind ființei clipa de bucurie roman nescris roman nescris se deschide în filele toamnei cărarea prinde gândul sub pasul frunzelor rătăcite printre trunchiuri de copaci golașe coroane se umplu de cer răsărit sau apus răstoarnă cuvintele unui vers în unic gând gardul timpului mângâie fațada stângă a bisericii singurătatea umbrelor mângâie nuanțele ruginirii pe cer o inimă de gânduri lasă falduri mărunte de senin să împlinească privirile călătorului cu rugile îngerilor în vârful triunghiului în care un clopot cheamă sufletele la împăcare toamnă într-un triunghi al curățeniei  Anne Marie Bejliu, fotograf – Jean M. Priaux  toamna o santinelă ce-ți păzește conștincioasă anii o primești în casă alături de toate spaimele tale te străduiești să iubești fără să iubești te gândesti că oricât ar fi de frumos un vis nu te poate hrăni în fiecare zi atunci iei lucrurile așa cum sunt nu le mai urăști urăști doar zarva pe care o fac cuvintele atunci când nu te mai țin drept când te încovoaie când toate toamnele tale stau aliniate ca niște santinele când clipa devine transparentă ca un melc iar timpul trece subtil din ceasul vechi în retină Păsări pelegrine - sub streașină tristețea cuibului gol  Nuța Crăciun, fotograf – Ildiko Neer  Ultimele raze - crengile uscate pocnesc când și când Ceața schimbă culoarea frunzelor - lupii aproape  Livia Ciupav, fotograf – Ildiko Neer  Toamna În inima pădurii foșnetul frunzei scrie povești de adormit greierii Octombrie Printre cețuri de borangic pădurea e candela pe care toamna o aprinde la liturghia frunzelor  Adriana Marilena Simionescu, fotograf – Evgheni Dinev  Am privit! am privit măreția muntelui și a cerului am privit curcubeul așternut peste păduri și mi-am zis peste câteva ore nu se vor mai vedea toate acestea dar vor fi acolo pregătite pentru ziua de mâine și mi-am zis peste câțiva ani nu le voi mai vedea pe toate acestea dar ele vor dăinui peste milenii și mi-am zis fericit acela care le-a văzut măcar pentru o clipă ...Montană Printre roci de munte, dure, Mai rapid, mai cu măsură, Se îndreaptă spre pădure Râu adânc... de cianură  Ioan Petru Gârda, fotograf – Kevin Mc Neal  Frunze peste tot - adun culorile toamnei într-o amintire Aceleași frunze înfruntând anotimpul - o altă toamnă  Mara Cîrciu, fotograf – Lars Van de Goor  În firul toamnei cum te gândeai că vei ajunge în dreptul meu cu verdele tău pal? cum mă priveai când ochiu-ți căuta în brațele mele căldură nespusă? să fim serioși într-o toamnă măruntă și poate că pletele tale cărunte vor atinge malul apei să te lauzi cu pomul acesta iubite e ultimul din care mai cad încă vise și barca ne roade din urme mărunte nu râde spre mal frunzele sunt mute exagerând și cerul șoptește haotic cărând după el tot verdele crud să te lauzi iubite să te lauzi îți spun doar coastele Evei nu merg înainte ca bruma aceasta ascunsă-n cuvinte așteaptă un doi între ape cuminți așa cum gândeam exagerând între munți  Dorina Șișu, fotograf – Hose Pereis  Veverița și pregătirile pentru iarnă Iubiți copii, voi știți că tare Îmi plac alunele, că-s bune, Dar m-am gândit la o schimbare Și, pentru iarnă, îmi voi pune Provizii bune de dietă: Un măr, un morcov, zarzavat, Căci țin nespus la siluetă Și, de un timp, m-am îngrășat. Le-am adunat, cu multă trudă, Aicea, lângă doi dovleci, Dar, vai, atâta mi-e de ciudă Că n-am și eu, ca voi, un beci În care să le pun pe toate, Căci scorbura e sus de tot Și, cu atâta greutate, Să urc în pom eu nu prea pot. Dar mă voi odihni oleacă, Iau, cinci minute, o gustare Și veți vedea că o să-mi treacă, Prin gând, ideea salvatoare. * O rezolvare am găsit, Vă spun, îndată, ce-o să fac... Știți, dragi copii, ce m-am gândit? Îmi fac o scorbură-n dovleac!  Vali Slavu, fotograf – Nancy Rose  Stavilă gardul înstrăinării noastre pe drum desfundat – chemări interioare ne-adună laolaltă Dincolo de azi culori nebănuite dospesc tăcerea – stăruitor bătrânul de veghe la răspântii  Ion Rășinaru, fotograf – Lisa Stark  Trăiesc în cratere săpate de ploi și pâlcuri țepoase de iarbă, un soare singuratic adulmecă pământul cu ultimele puteri; peste văi arămii sufletul meu tace, demult într-o toamnă te-am iubit atât de mult încât să-ți port numele prin toate frunzele; în altă toamnă te-am îngropat – era târziu frunzele își pierdeau culoarea așa cum dragostea se diluează odată cu timpul într-o acuarelă anonimă; câte toamne vor mai trece prin mine până ne vom întâlni la umbra stejarului însângerat să vorbim despre noi  Mihaela Roxana Boboc, fotograf – Kendra Karr  Miriște goală – la marginea pădurii numai amintiri Reflexii târzii – pe mal la banca noastră singură ceața  Grigore Chitul, fotograf – Anne Strickland  cum să îți iei adio de la o femeie născută în septembrie o adormi pe-un pat de frunze pe apă care știu unde e acasă în umbra unei zile dacă tălpile tale caută un răspuns ascultă orizontul cum se liniștește când pianistul fără umeri învață ploile să respire ea va ști când să nu mai iubească fortărețele  Oana Hemen, fotograf – Robert Birkby  frica umbra mea este mai smerită decât mine iar alteori se alungește împungând orizontul dar nu îndrăznește să ridice fruntea la cer infinte straturi de umbre suprapuse compun biata mea alcătuire în căușul palmelor lor întunecate stă un sâmbure de lumină ar da să-ncolțească dar frica îi absoarbe seva și nicio lacrimă nu mai ajunge înăuntru, toate vor să emigreze în oglinzi fățarnice straturi de frici cresc până ce osifică umbrele și lacrima și vine intenția de rugăciune, apoi speranța... puterea, licărul crește dincolo începe chiar aici cresc pete, șuvițe de sticlă le leagă mănunchi împrejur e o singură sală, aici unde vezi, nu vezi, e afară dimensiunile se ocolesc unele pe altele, cu temută sfială cerul dă să umple paharul cu gura-n jos, insistă, dar lumina închisă în șipuri minuscule se zvârcolește apoi cântă fiecare sunet stoarce culori, pete crescând, lumea nu mai există demult, era doar o proiecție falsă sticla curgând în fostele albii este coagularea deziubirii afară aici, vezi, nu vezi, este opusul proiecției, nu îndeajuns de paralelă  Valeriu Barbu, fotograf – Masotti Primo  Două lumi Știu că dincolo de geam sunt trecători fericiți își poartă fericirea ca pe un nimb de parcă rostul acestei lumi ar fi să defileze în haine de sărbătoare dincolo e ploaia în care te-ai oprit să privești în urmă să nu simți șovăiala pașilor cuvintele te trăgeau înapoi dar pașii alergau departe de acest tablou în care stăteam lângă florile roșii cu respirația oprită să nu-mi scape niciun freamăt de aripă nicio petală căzută  Tincuța Bernevic, fotograf – Yumi  Simetrii apele limpezi oglindesc-aidoma sufletului înaltul zbor spre lumina înțelegătoare dacă te prinzi în hora odihnitoare cântec de har vei auzi în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu te vei scălda te vei scălda în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu când vei auzi cântec de har- urcând spre odihna eternă iubitor de liniște te vei numi învălmășeala lumii leapăd-o mărețiile muntelui oglindesc- aidoma sufletului apele limpezi Dor nemărginit înainte de plecare strigătul rațelor sălbatice înțeasă tainele muntelui: un dor nemărginit de zbor dezrobește frunzele în această dimineață răcoroasă reflexele roșiatice al lacului sunt adumbrite numai de gânduri  Anișoara Iordache, fotograf – Jeff R.Clow  Prin ceața deasă la orice adiere se desprind frunze - mă lupt cu gândurile sumbre ce-mi dau târcoale O nouă zi - ceața abia ascunde frunzele arămii  Nicolae Tomescu, fotograf – Levan Fion  Ploaie de toamnă – frunzele arțarilor răpuse de vânt Toamnă în munți - frunzele se înroșesc dincolo de pod  Simina Silvia Șcladan, fotograf - Yumi  Pentru prietenii toamnei și ai muzicii... pentru Sanda Nițescu - pictorița toamnelor și muzicii pe câmpia de azi am cules un buchet vorbe vorbe căzute muguri fără semințe un buchet cuminte pe tivul ferestrei a căzut un sărut fără petale azi pe lângă buchetul cel mic buchetul cel mare doar azi doar azi se zbate spre marea muzică peste degete peste ploaie peste balustrada blocului din spatele timpului se aud hohotele morților Muzica celor care s-au sinucis pentru un poem electrocutați de iubire trece printre blocuri ea muzica oamenii dorm ei nu scriu ascultă muzică muncesc și dorm cei care se sinucid ascultă în spatele blocurilor singur uneori se întâlnesc și citesc analfabet din buchetul mare al muzicii în golful poeziei de dragoste cad petale printre degetele uscate ale disperării.... ascultă Havanna e tot acolo....poeme turistice printre mormintele celor neîntorși din Paris  Anni Lorei Mainka, fotograf Victoria Ann  Fîlfîit prelung – în aerul rece simt miros de rășină Ici colo soare – tot mai prelungă umbra lui octombrie  Cristina Rusu, fotograf - Gaetan Bourque *Titlul: vers din poemul Ottiliei Ardeleanu Imagini: cu acordul fotografilor
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | | |||||||
| |||||||||
|
