agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Twilight ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-12 | [This text should be read in romana] |
când devii trist rămâi singur în pragul casei tale
ca un copac ce nu cunoaște libertatea mersului te slujești de cuvinte ca de o plasă de prins muște atâtea lovituri de ciocan în piatra filozofală și nimic nu explică moartea construiești singur temnițe în care îți închizi pe viață culorile lași liber negru culoare pe care poți fredona în voie după îndoielile sufletului tău noaptea te ucide sub poveri pe care nu le mai poți duce nu ai găsit nicio divinitate care să dăinuie care să-ți miște puțin sufletul așa cum ceaiul luat împreună după clipele de dragoste îți înmuia oasele că simțeai cum dormeau în tine toți îngerii și visau liber istorii simple fără eroi și fără cuceriri acum cuvintele ți-au îmbătrânit subit iar moartea lor nu e decât un mod de a marca timpul un tic ceva mecanic ce învârtește lumea pe degete cu sens fără sens nu-ți mai pasă ca-ntr-un muzeu în care nu se mai moare se alunecă doar dintr-un timp în altul până când oamenii din jur devin oameni normali iar normalitatea o ușă falsă mai falsă decât zâmbetul Monei Lisa
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy