ascultă

sunetul sec prin care se închid portierele
și spune-mi ce țară e mai departe/ sau ce țară cunoști
cum ajungeți voi cu aripile Luftwaffe
mai aproape de oamenii viitorului

pentru voi construim un tunel pe care se circula doar înapoi
controale de securitate la fiecare o sută de ani
pentru voi toți ceilalți cu etichete cusute pe spate cu
binele invinge

dar lor nu le e frică


oamenii legilor nu cunosc sensul cuvântului
a pleca / rămân împreună să formeze sufletul orașului noaptea
toți suntem guri flămânde/ negre care nu se pot hrăni decât
cu visele de “a pleca înapoi” - proaspăt listate la bursă

dar ei nu cred/ nu pot sa creadă ca binele învinge

*
cineva trebuie să strângă lucrurile să închidă gazele, lumina,
să oprească centralele cu fuziune nucleară
la fel ca sondele de petrol din secolul noușpe
să părăsească clădirile
să ude ghivecele din partea de est a orașului pe care maria le-a lăsat
să ardă la soare

este chiar greu chiar dacă suntem uniți prin aceeași cromozomi
ne hrănim cu aceeași fascinație din lucrurile sfinte/
forța cu care se costruiește
în acest pub ermetic/ dorința de libertate

fumul și întunericul ne amestecă
dar nouă nu ne e frică