agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poemul bețivului care bea pahar după pahar ca să facă luna să dispară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-26 | |
Și da, merităm moarte!
Noi, suflete curate, mânjite de sânge și-aruncate-n nedreptate. Suflete curate, ridicate la rang de arte, transformate-n imaculate, ridiculizate, de-un zbor strâmb, cu-aripi pătate. Căci suntem singuri, pierduți fără îngeri, dar bucuroși s-aruncăm cu obuze. Și strigăm: “-Moarte!" "-Moarte îngerilor cu aripi tăiate!“ Sunt îngeri cei ce scriu și cânt, printre sârme și tranșee; îngeri de-alint, cu mâini reci de mormânt, cu glasuri adânci în gând care-ți șuieră “-Culca-te, ești prea plăpând!” Vrei sa te-nchini? Dă-i drumul, copil ingrat, oricum de prea mult timp ești căzut în păcat! Te plimbi senin, nu tipi, nu furi, nu plângi în fum, dar tot degeaba, căci îi zâmbești unei lumi din scrum. Am făcut din copii martiri și-am redus părinții la amintiri, false, precum crucea de zi cu zi. Am ars păduri, am incendiat sentimente, suntem criminali liberi. Printre sedimente, tot ucidem momente și încă mai credem? Izbăvirea nu se cere, se câștigă! Îmi scutur aripile de alb, pun inocența-n cui și-ncep să mă cert, deși știu ca nu-i vina Lui... Noi am rămas cu lacrimi pe buze, Iar ei cu schije-n morminte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate