Dureri autumnale

Firește, toamna nu e vară,
Ne-aduce, iar, dureri de cap,
Dar nu răceala ne omoară,
Aceea trece cu un hap.

Recolta s-a făcut jum’ate,
Deși, tot anul, a plouat,
Din patru tone recoltate,
Mai mult de două s-au furat.

Cu munca, ne-am cam dus la vale,
Iar dealu-i plin de uscături,
Și doar în Parlament, la cale
Se pun mai multe lucrături.

Se-anunță mari scumpiri la gaze,
La întreținere, curent,
Chiar Soarele trimite raze
Și cere bani prin virament.

E-aglomerat la pușcărie
Căci vine frigul. Cu noroc,
Ca în cămine, la Regie,
Visează, noaptea, doi pe-un loc.

A fost o zonă inundată
Când a cedat, de vechi, un dig,
Îl reparară și, îndată,
S-a prăbușit, pe el, un Mig.

Deși pe stradă-s multe fete,
Nici dragostea nu e ce-a fost,
Atâta țin la siluete,
Că zi și noapte sunt la post.

Doar o speranță mai apare
Și-aceasta vine dinspre vii:
ÃŽn toamna asta vinu-i tare,
Nu mai dăm bani pe doctorii!


Filantropul

La mine, cea mai mare din plăceri
E să-i ajut pe alții, la năpastă,
Cu un talent firesc, alin dureri,
O să explic, mai jos, scriind cu pastă.

Feliciei, sorbind-o din priviri,
În ciclu-ntâi, i-am lecuit sfiala,
Greșea, săraca, des, la înmulțiri,
I-am arătat cum iese socoteala.

Pe Geta, la Organe de Mașini,
Am ajutat-o ca să treacă anul,
Acum, dă lecții gratis, la vecini,
În caz că au probleme cu organul.

Pe Eva, după multe încercări,
Am lămurit-o cum e cu șofatul,
Întoarce-acuma fix din trei mișcări,
Oricât de-nalt și-ngust să fie patul.

De are una-n bancă datorii
Și portăreii o pândesc pe scară,
O sfătuiesc că-i bine,-n loc de mii,
Să-i bage-n dormitor. Și ea să ceară.

Jeanette a fost slăbuță la vânzări,
Și cu produsul n-a făcut nici planul,
De când m-ocup, intens, de încasări,
Se vinde, la oricine, cu toptanul.

Pe-un deputat, frustrat de trecători,
Că, după nume, nu-l cunosc în piață,
L-am îndemnat: Cu una din culori,
Să-și deseneze-un zero drept în față.

Dar trec și la capitolul ratări,
Am ajutat cu miză, fără miză,
Dar, țara, prin atâtea încercări,
N-am reușit s-o scot complet din criză.


Toamna în sat

E toamnă și deschisă-i școala,
Ne-ngrămădim la urdiniș,
Deschisă-i – zise a’ lu’ Marghioala,
Că n-are, neam, acoperiș.

Dă Domnul ca de-acum să plouă,
În satul nostru, cât mai rar,
Căci tabla destinată nouă
E-acum pe vilă la primar.

ÃŽn prima zi, ne-a dat dictare,
Mi-a dat un patru, scris arab,
De la Cămin, din raftul mare,
Mi-a zis să-l iau pe El-Zorab.

Cum crește iarba pe potecă,
Au pus batista pe țambal,
Biblioteca-i Discotecă
Și, la Cămin, e zilnic bal.

A pus o cânepă bizară
Al lu’ Tănase, că-i deÈ™tept,
A vrut, din ea, să tragă sfoară,
Dar pân’ la urmă-a tras-o-n piept.

Pe câmp a mai rămas doar varza,
O pradă neamul migrator,
S-a dus, în lungi migrații, barza,
Deși aștept un frățior.

Ilie s-a întors din Franța,
A ciobănit prin Pirinei,
Pledează-acuma transhumanța
Și, mai ales, menaju-n trei.

Iar oaia noastră, Miorița,
S-a-ntors în țarcul riveran,
Și nu-i mai tace, zău, gurița:
- Ciobanu-a fost un mitocan!

Veni și Mia Decuseară!
ÃŽn tot sezonul estival
Lucră-n Paris, pe la o moară,
Rotindu-se prin Place Pigalle.

S-a dus È™i moÈ™u’ babei Rada
- Ce împlinise un sutar -
S-a dus odată cu grenada
Ce o găsise sub hambar.

L-au declarat erou, îndată,
C-așa se face pe la noi,
Căci pe inel era gravată,
O dată din Războiul Doi.

Vedeți, dar, că-n comuna noastră
Se-ntâmplă fapte mii și mii
Ce-mi colorează noaptea-albastră,
De nici n-am timp de insomnii.

Calimero