În orice lac bătut de vânturi
Din trei părți, niciun pescar nu dă;
Iar de par legi, ele sunt trucuri
Stabilind curentul, așa că…

Un crăpcean oglindă cu doi solzi,
Un somotei și-o știuculiță,
Pe-o dosnică acvauliță,
Au hotărât să dea din cozi;

Am prins, bolborosi crăpceanul,
Un zvon micuț și el, cât râma:
Cu aliați, să-mi luați parâma,
Că v-ați propus pentru la anul;

Ha, ha, ha, ha, din branhii crapul,
Plevușca a-nghițit momeala!
E bună între noi tocmeala,
Numai să nu vă pierdeți capul!

Și se-apucară-a face valuri
Somnul pe fund prostind undița,
La mal în salturi știuculița,
După plevușcă printre plauri;

Așa puseseră la cale
Crăpceanul-șef, somnul și știuca,
Să-și vândă fiecare trupa
Spre binele domniei sale.

Dar cu plevușca, ce mai zarvă!
În bancuri tot roiește biata,
Când sus, când jos, tulbură apa
Și crede-n asta o ispravă.

Mai scoate bule aspre somnul:
Că cel mai vinovat e crapul,
După cum bine spuse Altul,
Dar folosi cum face Omul,

Iar știuca despre somn aruncă
Precum c-ar vrea să-i prindă-n plasă,
Dar ea, de dragul lor nu-l lasă,
Pe dinții ei curați de știucă!

Chiorâș, mai dintr-o parte, crapul,
Socoate că se pune masa;
Numai să nu-i ghicească farsa
Plătica, lostrița și-avatul.

Deci: crapul, somnul, știuculița,
S-au încrezut că bat curentul
Să-și ducă la sfârșit proiectul
De-a-și adânci acvaulița;

Și-acum încă mai trag de-o râmă:
Somnul în jos, crapul spre lună,
Știuca-nspre buruieni clocite,
Plevușca-noată fără minte;

Când printre crengile-ncurcate
Stă un biban avid să-noate,
În gând spunându-și: uite pactul
De trei făcut să vină patrul!

Și calculat țâșnească-n față
Fără de milă, pus pe harță,
Ca dintr-odată ei să muște
Din râmă ca niște plevuște,

Gândind în parte fiecare
Că numai singur nu-i trădare
Și că la treburi colorate
N-ai tată, mamă și nici frate;

Că și la pești, ca și la oameni,
Nu-i bine-adâncul să le scarmeni;
Priviți-i: știuca, somnul, crapul,
Că-s rătăciți, de vină-i Altul;

ÃŽntotdeauna ai motive
Să-ți fie milă de colive;
Dau crapul, știuca și cu somnul
Din cozi, pe unde umblă Omul.

Numai plevușca n-o să fie
Trădată, fiindcă-i armonie;
De unde poate ea să știe
Ce lac e-această Românie?