"O, tu, privește-mă, bătrâne!
Neliniștea, de zor m-apasă,
Că poveste n-am cu-i spune
Și tare mi-e dor de casă!..



Singur m-am simțit, prin lume.
Când dureri, mi-am tot sădit,
Printre clipe, gânduri bune
Și mă-ntreb: cu ce-am greșit?



Orișiunde, ochii-mi saltă,
'Naltul cer, să îl cuprindă!
Pân' și inima-mi tresaltă
Cu iubire, să-l desprindă!



Dar cu toate-acestea, iată!
Singur sunt, pe astă lume;
Soarta-mi pare blestemată,
N-am durerea, cui o spune;



Ce-am avut, ori n-am știut?
Mă-ntrebam, odinioară
Așteptând în zori, pierdut,
Un răspuns ce mă doboară



Și neliniștea-mi zăresc
Cugetând spre mândrul astru:
De ce pacea n-o găsesc
Rămânând mereu sihastru?



Iar m-apasă dor năprasnic!..
Pieptu'-mi saltă, anevoie
Gânduri vii și chin amarnic,
Să mă sting, fără de voie;



Ah, când totul geme-a viață,
Tot iubind Natura-mi dragă,
Sufletul, mereu mă-nvață,
Tainele, de îmi dezleagă;



Însă viața, mi se stinge,
Că supus, de legi deșarte,
Lanțuri mii, îndată-mi prinde,
Chinuri vii, de îmi împarte.



Cuget c-am trăit de-ajuns
Clipe grele-n așteptări -
Anii, negreșit, s-au scurs,
De-mi irumpe întrebări;



Oare, n-am iubit întruna?
Viața-mi susură în piept!
Dar mă doare, mi-e totuna!
Universul, mi-l aștept!..



Vreau acasă, să mă duc,
Lumea, să n-o mai cunosc;
Te prefer pe tine, nuc
Și-n dureri, te recunosc!



Soare, de-ți aprinde, luna,
Tu stai veșnic 'gândurat,
Tot iubind, întotdeauna
Lumea ce te-a alungat...



O, tu, nuc bătrân, privește-mă!
Rămân aici, sub umbra ta;
Dureri de-ți spun, tu scoate-mă
Din vise dragi, din lumea mea..."



ˆTh3Mirr0r