Timpul ca o sinusoidă
ce leagă trecutul de prezent
și prezentul de viitor
împărțit în timp mort și timp viu
concentrează în el esența vieții
alterată de nefiind
și din care se prelinge finitudinea
pe corpul efemerului
cu eriteme de bătrânețe
când timpul se inoculează în nostalgii
și își micșorează învolburarea
curgând leneș înspre orizontul sfârșitului
în refluxuri de letargii
cu organismul erodat
pe la încheieturi
ce emite pe lungimea de undă a vetustului
și în care viitorul este tăiat în franjuri
cu care se joacă pisica neputinței

Pentru bătrâni
non-boala este un fetiș
iar non-sănătatea un spectru de groază
cu care ornează realitatea

Pentru bătrâni
timpul se desprinde
din albia sufletului
iar substanța lui se diluează
cu încă o zi, încă o lună
încă un an.

Cănd adrenalina
se varsă din spațiul destinat ei
febrilitatea
deschide uși esoterice
prin care pătrunde mânia –
câine ce-și arată colții înspre lumea
impregnată cu indiferență și angoase
și care mușcă din cruci
într-un sacrilegiu animalic
mușcă din emoții letargice
iar sângele inundă
o încăpere intimă, privată

Când discordia
umple spațiul armoniei
și în contact cu ea
generează reacții alergice
la bine și frumos
furia aruncă cu dispreț
în oamenii înfășurați în ideal
iar sentimentele urlă
lovite de traumă

Pentru fiecare om
o literă din alfabet
pentru fiecare bucurie
un număr divizat la esențe
pentru fiecare suferință
o fracție ireductibilă.