egourile noastre fragile, nefiltrate
diluate înspre paris sau aiurea... în caraibe
de fapt, unde vrea un maestru, un scrib, ce
decantează umori nedeclarate, din noi înșine
ai cărui sânge suntem, așa că deziluzii pătate
deseori răstalmăcite...
cărui demon răstignit pe simțurile noastre slujim
cărui demers derizoriu ne prostituăm starea
fuga în frică sau frica fugii nu va absolvi
neputințele, goana spre absolut, avenirea
petalelor subțiri, nervurile fine de aripă velină
inefabile și
vii