la naștere
am încântat-o pe mama cu
uvertura fericirii

cred că mulți dintre asistenți
își vor fi pus degete
dopuri în urechi
doar ea
cu durerile încă prezente
îmi arăta primul zâmbet

scherzourile copilăriei
au făcut-o să râdă în hohote
numai câteodată îmi arăta
vergeaua lui MoÈ™ Neculai
nu săream calul

cu nocturnele și sonatele tinereții
i-am stat alături
a fost atât de îndurătoare încât
nu mi-a ținut discursuri
blândețea ei m-a condus la altar
cu marșul nupțial

atât de multe icoane
acoperite cu văluri transparente

simfonia gândurilor mi-o
cântă acum vântul amintirilor
păzesc trecerea întunericului
până când