îmbătrânesc senină
cu moartea pe umeri
sunt tot mai firavă

la fereastră se rostogolesc
nămeți de fericire amară
un cearcăn obosit-
noaptea
răstoarnă zori fumurii

încerc să țin cerul
o lună neagră foșnește mereu

prin trup -
veveriță flămândă de nimic
umbra de om caută ieșirea
dincolo de mine
un copil plânge
pe zidurile nimănui

febr.2014