încă semăn a om dar simt că nu pentru mult timp

sărmane Ludwig ai mai putea crede
că despre ce nu se poate păstra tăcerea e bine a se vorbi?
limba
m-a împins în păcat – m-am temut a o smulge din rădăcină
apoi m-am îmbolnăvit de sporovăială
era deja târziu

mimez plânsul
îmi țin râsul cu mâna
în realitate
puțin îmi pasă de biografiile altora zugrăvite-n exces
sunt sătul de mincinoși narativi de idoli
ce încearcă să mă facă din vorbe
pentru a ajunge înaintea mea care în Laputa care în Liliput
în orice caz într-un loc în care
politica este inutilă – chiar se trăiește bine

la noi cei mai prosperi sunt
vânzătorii de sfoară scurtătorii de nas și trezitorii din visare

e verde și trebuie să o iau din loc