Te iubesc și acesta ar trebui să fie poemul, în el încape tot
La prima vedere sunt doar două cuvinte amărâte ca în tabloul
Lui Grigorescu, Car cu boi, nu ai nevoie de mai mult, doar să vezi
Tristețea cum trage o inimă bătrână care abia mai bate și pe care
Trebuie s-o șlefuiești ca pe un diamant să prindă iar lumină
Te iubesc și nu ar trebui să fie un poem offtopic doar pentru că
El conține doar două cuvinte limpezi prin care se vede raiul, iadul
De ce trebuie să mă dau cu capul de cer pentru două cuvinte
Date prin zahăr pe care le-aș înghiți instant ca pe doi ochi orbi
Te iubesc și asta e toată averea oricărui sărac, două cuvinte
Slăbănoage ca două picioare de flamingo care te ridică
Și în balta stomacului vezi foarte clar hrana pentru încă o zi
Din mine se deșiră te iubesc ca dintr-un păianjen casa
Te iubesc și locul acesta propus e modest și întins ca un câmp
Primăvara unde păsările vin să adune semințele rămase în urmă
Te iubesc nu are nevoie de temple să fie adorat, de struguri la picioare
De îngeri sau paji, nu, te iubesc sunt două cuvinte ca două pastile
Cu efect placebo, dacă le înghit merg deasupra străzii
Și cu cât mă apropii de tine, încet, încet mă nasc
Oamenii îmi fac loc, se dau de-o parte și de alta a drumului
Te ademenesc ca pe-o fiară cu mirosul de placentă-n zăpadă