în boala adâncă a timpului am uitat de tine
în lupta dintre creier și inimă ce vrea să mă doboare
nimic nu mai are sens
pentru mine
cel ce vrea să îți ofere sutre îmbăiate în laptele uitării
cel ce îți sărută buricul și devine o apă nămoloasă
cel ce vrea să-și arunce gândurile meditațiile
toate încurcăturile locigii sale bolnave
ură nervi concentrare toate spre tine sufletul meu
plinătatea bucății mele de viață sunt
și-n graba de a aduna cât mai multe
pentru tine las mai totul în urmă
și când ajung lîngă tine sunt gol ca un atom
și mă străduiesc ca a doua oară
să-ți aduc ceva ce poți vedea
și se va uita la tine
ceva ce poți atinge doar cu iubirea

frumusețea ta constă în exactitate
când totul în mine e vag
în afară de gândul de a muri la picioarele tale
dar și acest gând e doar un gând
căci nici măcar nu te găsesc

frumusețea ta constă în concretețe
precum un vis ce nici nu știu dacă e adevărat
iar când mă apropiu se schimbă și se transformă
rămînînd mereu ceva indiferent ce aș face

frumusețea ta ești tu
și nu te știu dar te arăți ochilor mei ca o liniștită schelă metalică
mîndră și ascuțită

și o, cât dor am să înebunesc și să te uit
să las criticii să râdă de textele mele
și să interpreteze psihanalitic obrajii tăi
dar nu poți pleca și nu te pot lăsa
câtă vreme te iubesc

în cuvinte încerc să port viață
dar viața arde în mine
prin viață încerc să-mi port cuvintele
dar sufletul mă cheamă la liniște

am încercat să-mi aprind degetele pe pielea ta sidefie
și oh, nemernicul meu suflet s-a schimbat în piatră
și tot ce-am complicat s-a reîntors la mine
și ce-am simplificat a râs satisfăcut
și tot a curs și-a curs din mine
rămas-am gol și fericit
de compălexitatea vieții
neînfricat și rușinat
și cum vreau eu