am scris o poezie cu mâna stângă
ca să simt cât de puțin pot trăi cuvintele
literele erau tot mai ascuțite
pe măsură ce oboseam
exaltarea gotică din vârful peniței
împingea într-o coastă numai a mea
fiindcă durea
o urcam subțire o coboram apăsat
cu mâna liberă trăgeam scrumul de țigară
căzut pe marginea hârtiei

a rămas
cerul cu miros de rășină
și într-o brazdă
pe fila cu cerneală invizibilă
sigiliul unui mac alb