aș fi vrut să te întâmpin simplu
cu deznădejdile despletite pe umeri
așa cum mi-aș fi întâmpinat sufletul rătăcit
întors acasă după îndelungi peregrinări

aș fi vrut să te cuprind în brațe
să-ți ating gura cu o ultimă respirație
să te înfășor într-un singur gest
și să strig
trăim

(uneori oamenii fac dragoste
doar pentru a simți că sunt încă vii)

aveam la mine doar câteva tăceri

n-ai înțeles cuvintele nedesprinse
de pe buzele mele
mușcate între două disperări ascuțite

tu nu vorbeai fluent tăcerea