Haide la-nmormântarea mea, iubito,
Să vezi ce bine-mi șade în sicriu,
Mi-am pus costum și fața mi-am albit-o
Ca să mă placi și mort, nu numai viu.

Am și pantofi de lac și dric la poartă
Și foarte delicat țin mâinile pe piept,
Vreo patru babe întregesc natura moartă
Plângând teatral la trupul meu inert.

E și-un sobor de cioclii care-mi dă târcoale,
Mătuși și verișoare-mprăștie colivă
ÃŽn timp ce prietenii spun vorbe goale
Și mă tot laudă de parc-am fost vreo divă.

Mă uit din copârșeu ce falsă-i lumea
Și-i aud mațele cum ghiorăie așteptând pomana,
Chiar dacă-n jur doar moartea e prezentă, culmea,
Sunt foarte vii și lăcomia și minciuna.

Te tot certam că ești lichea și tută
Atunci când eram viu și crud și rău
Dar ce frumoasă ești și lumea ce urâtă
Îmi dau seama acum și mor de dorul tău.

Nu cred că pot să stau mort fără tine,
Mi-e dor să-ți mângâi hămesit bulanul,
Nu ți-ar sta bine rece lângă mine
Așa că mai bine mă scol și mor la anul.