Și nu mai cad petale din cer
Dar eu mai cred în vis, eu încă mai sper;
Și chiar dacă drumul e acoperit cu spini,
Voi păși ca printre florile de crin.

Și încă o dată cu încredere afirm
Că avem cu toții un anume destin;
Nu vreau să schimb de-acum nimic,
Când iar am să cad, la fel –mă ridic!

Azi nu mai e cerul albastru senin
Dar când în sus privesc mereu îmi revin;
Și printre nori -un soare apare,
Tristețea mea din nou dispare.

Nu trăim în filme dar viața-i un film,
Telespectatorii din plâns nu-și revin;
Ce film, ce viață, ce tragedie!
E cel mai bun scenariu din lume!

Lohmüller Beatrice
27 iunie 2014