În fundal, o masă într-un colț;
O călimară, un stilou vechi și-o foaie șifonată.
Și peste toate
O pală de lumină cade greu.

De mult nu m-am mai gândit la tine;
Și încă de mai mult timp
Nu ți-am mai scris.
Poate de aceea ideile mi se opresc în gând
Și nu pe foaie.

Și îmi vine atât de greu să îți mai scriu,
Să te mai știu.
În lumina asta oarbă amintirile parcă mă amețesc.
Nu-i așa că de multe ori îți e dor să-ți fie dor?

- Mi-e dor - mi-ai spune;
Mi-e dor de copilărie, mi-e dor de viața străvezie!

Și eu te-aș alina, te-aș alinta și te-aș mângâia.
De-ar fi poate un timp de altcândva...