Am întârziat, am stat să mă gândesc,
A durat mult, dar n-am vrut să greșesc,
Am decis, las în spate oamenii falși,
Oameni pe care-i credeam apropiați.

Nu mai vreau să fiu trădat, îmi ajunge,
Sunt un om puternic, dar acum inima-mi plânge,
Oricum, nu prea aveam nimic în comun,
Dau foc amintirilor, vreau să se facă scrum.

În față îmi vorbeau frumos, mă respectau,
În spate mă râdeau, mă jigneau,
Am ales să plec, să merg mai departe,
Să las în spate fețele false.

Oameni de nimic, fără onoare,
Ce stau lângă tine când ai buzunarul mai mare,
Feriți-vă de ei, n-au demnitate,
Sunt pentru interes până la moarte !

N-am vrut să scriu așa, e trist,
Dar sunt puternic și încă rezist,
Plec acum cât încă sunt tare,
Asta mi-e ultima șansă de salvare.

Am vrut să fim frați, să fim uniți,
Dar ați ales să mințiți, să vă umiliți,
Zâmbiți, dar sufletul vă e vândut,
Vă vindeți și voi, dar pe mărunt.