Pornesc pe sticla unui drum opac
Și cântăresc necântărite gânduri
Nereușind să scutur dintre rânduri
Cuvinte legănate de hamac !

Socot cu clipe ceasuri de culori
Împăturite-n timpul ce-a rămas
Cobor din ancestralul meu popas
Născând apusuri priponite-n zori.

Și mi se pare că vorbesc cu voi,
Secundelor din gânduri stacojii,
Voi îmi trimiteți scurtele stihii
Care s-au scuturat din ploi în ploi!

Copil am fost , copil n-am mai rămas
Și pescuiesc încrederi cu minciuni,
Amestecat printre aluviuni,
Adăpostit la umbra unui ceas!

Frenetic stăpânit de-un curcubeu
ÃŽn drumul meu opac pe care sunt
Nu mai aștept decât un amănunt,
Un acceptant de dumnezeu ateu.

Și dacă o să par imund și crud
Făcându-vă să mă urâți cu toți,
Râzând eu mă voi naște-ntre roboți
Murind întâi la umbra unui dud!