nerespirabilă tăcere plină
ne-nfricoșa cu noapte multă pieptul
când Dumnezeu dă Iadului acceptul
să se leiască-n lumea cea haină


mă-mbrac în Robă, în eterna-mi haină
din pântecele mamei stau la pândă
acel de e pe râs ori de mă caină
de plânge-acel ori stă ca să mă vândă


deși cu Moartea nu-i de jucărie
și ea e tot un soi de Poezie