Suferința zidindu-se-n piatră
într-un șir de turnuri ocolind cetatea
privește de pe ziduri
bucuria nesupunerii.

Ochii-mi caută un loc de umbrar
unde ea vine să vadă,
de invidie soarele intră sub nori.

Tăcerea-i din ochi spune mai multe
decât pot eu să înțeleg,
doar frunzele copacilor îndepărtați
aduc o boare răcoroasă și seacă.

Se poate urca pe scări în turnuri
până la fantele de sub acoperiș
unde ne simțim archebuzieri ai norocului.

Trăirea-i mai puternică decât mătasea atingerii,
îndrăgostiți prin luptă ne izbăvim
de tot trecutul ce coboară
odată cu noi pe scări
și surâde.