oricâte mătănii voi bate
nici un fum nu alungă răul
nicio lumânare nu aduce lumina
liniștea nu vine din cutia milei
căldura o port prin toate iernile
scânteia vieții aprinde rugul cunoașterii
fiecare gând construiește calea viitorului
ard prezentul
transform în cenușă clipele
strecor lacrima până la zâmbet
nu caut iarba de rădăcină
nici țipătul de ecou
hăul nu așteaptă înțelegere
risipirile nu se numără
nici regretele
singura evidență o țin zorile
un fel de contabilitate primară a viselor
sub cerul zilei
calea spre rai trece prin purgatoriu
fericirea se construiește cu multă durere
nici o speranță nu ne vindecă de moarte
oricât ne-am amăgi niciun univers nu este veșnic
niciun infinit nu este infinit decât înainte de a fi
dumnezeu nu locuiește în temple
nici o zidire efemeră nu-l poate cuprinde
este punctul dinaintea oricărei linii
este linia de dinainte oricărei forme
niciun plan nicio dimensiune
nimic din ce mintea noastră poate pătrunde
poate doar inima
prin acest ciudat sentiment