zodii de taină nimicitoare
ne divid năvălirile
camarade cheamă-ne o moarte
mult mai sinceră

străină inimii mele
e această arsură de stih invins
această ură la prima vedere

gonim pe un drum ce
s-a terminat demult
s-a terminat și hârtia
scriem direct pe tropotul cailor

armurile ni le purtăm pe sub carne
cu spada mângâiem
eternitatea definitivului

dar
rând pe rând
rugile copacilor se adăpostesc în noi
rând pe rând devenim
destin foșnitor de pădure

au trecut de atunci șapte târziuri
camarade cheamă-ne o moarte
mult mai adâncă