Între 9-11 septembrie a avut loc Colocviul Național de Poezie Clasică Japoneză, organizat de Societatea de Haiku din Constanța. Cu această ocazie au avut loc câteva evenimente memorabile (mă refer la memoria mea):
- Grupul de tineri din Bacău format din Mihaela Băbușanu-Amalanci, Oana Gheorghe și Constantin Broșu a prezentat expoziția de fotohaiku “Declic în silabe” la Biblioteca Județeană, vernisată în mai 2014 la Bacău.
- Domnul Marius Chelaru din Iași, redactor la “Convorbiri literare” și redactor-șef la o constelație întreagă de reviste, printre care “Poezia” și ”Kado”, a participat la dezbaterile privind poezia japoneză și și-a lansat volumul “Prin Anatolia din Erzincan”.
- Domnul Dan Norea (adică eu) s-a făcut de râs cu un material, “Studiu comparativ între epigramă și senryu”. A doua zi a recidivat și și-a lansat volumul “Ucenic la școala de senryu”.

Dar textul de azi nu se dorește a fi cronica acestui colocviu, ci o introducere la ceea ce urmează. Printre altele, doamna Magdalena Dale a anunțat că lucrează la o antologie de tanka și m-a apelat de la tribună:
- Dane, tu nu trimiți câteva poeme?
- Păi eu n-am scris niciodată tanka.
- Nu-i nimic, tu ești un umorist bun, nu trimiți tanka, ci kyoka. Uită-te pe cartea domnului Jules Cohn Botea, ai acolo destule modele.
Citisem cartea și știam că e vorba de un tanka umoristic, la fel cum senryu este un haiku umoristic. Dar am ascultat-o și am recitit volumul “Zâmbete în stil japonez”, de data asta nu pentru a mă delecta, ci pentru a învăța.
În plus, de la atâtea colocvii de haiku învățasem un lucru: există tanka și există tanrenga. Ambele au structură 5-7-5-7-7, dar tanrenga e scrisă de doi autori, primul scrie tristihul cu structură de haiku, al doilea scrie distihul final. Tanka, în schimb, are un singur autor, cu condiția ca distihul să aducă un fel de concluzie. Cele doua părți trebuie să difere cumva, deci ca să iasă o tanka bună, se pare că e bine să ai dublă personalitate.
Ei bine, după același model, am încropit niste kyorenga. Vedeți similitudinea, da?
- Tanka – Tan Renga
- Kyoka – Kyo Renga.
Mai exact, neavând timp și inspirație să scriu de la zero niște kyoka, mi-am luat senryuri din carte și le-am adăugat câte două versuri de 7. A fost un exercițiu interesant și cred că au ieșit niște kyoka mai bune decât dacă le-aș fi scris de la început. Și, uneori, mai bune decat senryurile de bază, cam eliptice.
Renga este un cuvânt des folosit în lirica japoneză, în diverse combinații, pentru că are semnificația de lanț de poeme scrise de mai mulți autori. E valabil și în cazul meu, pentru că eu de azi nu mai sunt același cu cel care a scris senryurile cu ani de zile în urmă.

Iată câteva din aceste kyoka.


Nu mai sunt singur -
vecina are defect
televizorul.
De două zile mă simt
tânăr și neliniștit.


Nu prea reușesc
să îmi dresez maimuța -
dar invers merge.
Când îți citesc opera
îmi ies niște strâmbături...


Țânțarii lui Bashō -
i-am lăsat să mă înțepe
sperând că se ia.
Talentul nu s-a transmis
dar azi am malarie.


Costum de nuntă -
o pereche de molii
într-un buzunar.
Încet-încet se duce
toată tinerețea mea.


Concurs literar
între busturi pe alei -
juriu: pescăruși.
Așa a ajuns Voltaire
cel mai acid scriitor.


Voi reveni cu alte kyoka în zilele următoare.