Unde se nasc șiruri de cuvinte
Ce nu au pic de noimă?
Între cele două parți cuvântul se întinde
Artă sau știință, este doar o probă?

Contează atât de mult că stânga este slabă
Iar dreapta, ce martir, ne poartă în războaie?
Pentru cine șovăiește, în gând el se întreabă
Arta și știința sunt aștrii, o lună și un soare.

Cele două părți cu suflet se înnoadă
Doar cei cu sânge rece le despart.
Arta este-o pânză albă, caldă
Pe care, prin culori, științele se nasc.