seara se rătăcise de mult în frigul de afară
numitori comuni patrulau cu picioarele dezbrăcate
din marginea lucrurilor spre groapa de gunoi
a orașului

(cifrele se îmbrățișau până la etajul nouă
de unde încep toate viețile
să cadă)

în zilele când moartea refuza să ne iubească alfabetic
ne rătăceam unul în respirația celuilalt
treptele
oglinzile impare
gesturile păsărilor migratoare
acopeream privirile celor luați de fiecare parte corectă a caldarâmului
și tot așa
până la sfârșitul sfârșitului