în bucătărie
mai toate nevestele scot
ochii
peștilor
păsărilor sacrificate
și câteodată bărbaților
lipsiți de punctualitate

și mulți copii scot
limba
grijania mamelor lor
cine i-o fi-nvățat
că tare nu-i frumos

în mod natural
animalele scot limba
când își ling bot(ic)ul

și-o amintire
ca să nu vorbesc urât
mă speria mama
vine preotu’ cu sfinÈ›itu’ casei
și-o să-ți taie limba
să nu mai poți spune
porcării

îi ieșea-nainte cu lumânarea aprinsă
È™i de la poartă pân’ la ușă
schimba cu popa câteva cuvinte

după ce toată trupa de sfințitori
termina munca în deplasare
se auzeau din gura cuviosului
cuvintele înspăimântătoare

acum
tu
scoate limba
să ți-o tai

bine-nțeles că nu se-ntâmpla
ați fi putut să credeți că da

vlăjgan
bun de însurat
de luni de zile am pus ochii pe tine
și-încerc să-ți prind din urmă dragostea
mă simt asemenea unui ogar
obosit la vânătoare
cu limba scoasă aștept
o vorbă mângâietoare întocmai
ca el din gura stăpânului

poate-i rândul tău să scoți
ochii sau