o felie din Poezie se scrie-n viu pe stradă
acolo cerșetorul stă mânjit de foame
în extenuarea frigului nimeni nu vede
alunecarea bătrânului cerșetor în Somn
și-n toamnă târzie
în Poezie

cerșetor de tine într-un sandviș fără pâine
e dimineață
astăzi este deja mâine
ochiul minții mele
cu palma trupul tău îl învață

cafeaua gâfâie pe aragaz
o răstignire și curând
va fi să bem licoarea și să ne învățăm vorba din gând

cu pieile de caninul nostru roase
în noi a primăvară miroase
stau un timp deși gândul nu-mi e altunde
și Timpul doar pentru mine ascunde
două-trei secunde