genele mele nu falsează surprind ecoul
inimii sparte ca o tobă
nu plânge pe vitraliile unde gelozia
doarme in batiste de unică folosință
armonia îmi împletește părul
se jură pe nopți bezmetice tu arzi
scrisorile minții nu sparge lacătul
dintre lumina blândă și soarele întunecat

dansează-mă între cer și niciunde
surâd gâdilată de verva ta antologică
să nu zâmbești cu cei trei dinți din față
mușcă-ți perna pliată discret
între peretele cald și o inimă amară
bea cafeaua zilelor nude și te întinde la uscat
ud surd crud

privește mersul iubirii de pe balcon
nu coborî sub noi doi este hău este-un gol
lasă-mi mâna să pictez
în oglinda din cioburi domol