În umbra cui mă voi ascunde,
în unghiul luminii de curcubeul ploii
arcuit din râu peste pădure,
vestind un alt început?

E mai devreme decât într-un fruct,
să se coacă sâmburii soarelui
și pe margini învizibile,
să mă rotunjesc în uitare.

Încap în absență
și mă destăinui nopții stelare
prin arderea focului viu,

de simt cum se scriu cuvintele
cu sânge tot mai subțire,
amarul inimii risipind,

șerpuitoare alunecări de idei

și tu cu gândul dirijându-le drumul.