agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-17 | [This text should be read in romana] |
„Þine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”
Plecat-am de-acasă, departe-n surghiun, Departe de-o lume căzută-n păcat, O lume-n credință că hrana-i în tun, Plecat-am să mor, să mor împăcat. Mă prind și mă cațăr spre vârful spinos Și pare că-n cale-mi se pune-o nălucă, Burboane-s pe tâmple, iar drumul tăios Mă-nalță haotic, mă-mpinge în stâncă. Mă târâi spre creste pe drumul de cruci Și-un urlet mă prinde în gheare, de frunte, Și-n juru-mi s-adună grămezi de năluci, Și-un fulger s-aruncă cu focuri în munte: – Lăsați-mă liber pe drumul știut, Pieriți în adâncuri stihii de departe! Lăsați-mi destinul ființei din lut S-ajungă spre vârfuri, nu-n grote deșarte! Nu-mi țineți în cale, că-n moarte-s avânt Și-s clipe puține, în viața-mi târzie, Mă vând ție demon și fac legământ Cum Faust făcut-a, cu viața-i pustie. Îți las spre adâncuri doar mintea zălog Să-mi fie în focuri, veșmânt de durere, Iar vouă, înalturi, pios eu mă rog: Primiți-mi un suflet, primiți-l să spere! În cale-mi se sfarmă nisipuri de stânci, Și scări mă-nfășoară spre-naltele locuri, În juru-mi cresc aripi, nălucile-s brânci, Și-n urmă cenușa s-aruncă pe focuri. Dar clipa s-oprește și simt cum fiori S-adună în suflet și pleacă în fugă Spre cerul ce-nvie sub tâmple de sori, Și viața-mi se stinge c-o ultimă rugă: – Tu, minte, mă iartă, de sclavă-o să fii Departe-n adâncuri, în focul cel veșnic, Dar lasă un suflet, plecat dintre vii Să zburde spre vârfuri, să fie puternic. Să zboare prin ‘nalturi, prin mreje de nori, Și-n nopțile line să-l poarte și Luna Spre bolta-nstelată, în car de fiori, Luciri de luceferi să-l legene-ntruna. Tu, minte, mă iartă, și grabnic îți jur Că haosul mumă de-o fi să mă-nvie, Te-oi ține la pieptu-mi, fără înconjur, Fie într-o humă, fie-n reverie. Și de n-o să fie un alt început, De lutu-o să piară fărâme-n pustie, Știu că prin păcate, plătit-am tribut Să-ți urmez adâncul pentru veșnicie. Emil Dănuț Gabăr Tromsø, 12 august 2014
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy