Pe sfântul rambo!
sunt decis să iau
ce mi se cuvine am
o nouă abordare haveza

Otto-Husse va face, în sfârșit
noumenonul să sângereze, aha!
/
imaginația e mai importantă
decât o pereche nouă de pantofi
de cele mai multe ori a zis
Peștele Galben-de-Podgorie
palid uriaș și rotund
plutitor printre strugurii târzii
pe sub bolțile de viță zice
fluturii negri trebuie să fie amari
dar înmuiați în dulceață de portocaliu
și stropiți cu frișcă miam-miam ce bun
de-lii-ciooo-și zise
Peștele Galben-de-Podgorie
/
căpățânile ultimelor fructe vor fi strivite
în memorabila strânsoare a primului ger
comandoul de trandafiri antrenându-se
pentru destrămare în vântul fumuriu
s-aștearnă petale când armatele albe vor
ocupa dealul și vor trece de ziduri cucerind așezarea reține! în viață ai un singur prieten de pluș- asta dacă ai noroc
/
cuvintele sunt
superstiții care ne hrănesc iluziile
primadonele auzi-le urlă corzile lor
vocale zimțate ascuțite drujbe, gatere,
mecanice dodecafonice primadone fierăstraie când ceva te supără cel mai simplu este să-l dematerializezi de exemplu un pom ce-ți iese adesea-n cale
/
visul e stânca la care încolonați vin
mulți muți și negri de tristețe cu
târnăcoapele prometeice pe umeri să
caute jar sub desfrunzirea ce acoperă lumile și munții minerii oniromani atacă
acest semn indică ieșirea din teritoriile spaimei
/
vom inventa noi superstiții zice
căpitanul morbos al epavei în imersiune
a ieșit toată mitologia pe străzi
sunt devorați de o foame esențială
afectați de o lipsă catastrofală
un potop a ceva absent
/
sunt cineva capabil de îngrozire maximă
o vietate cavernicolă de teroare abisală
animat de creatura mondactilă
al cărei deget scapără în bezna grotei
bujie fermecată ce dă viață pâr-pâr
pornim la drumul dimineții încă
un episod bidimensional trece
compactorul alb al zorilor noaptea
până și șoarecii sunt misterioși
mahalaua iese-n ceru târgului
mito-can-can groby-groba
pitorescul chircit al melancoliei bucolice
este și confuzia o imagine simbolică a universului zăpăceala este un soi de
obscuritate înrudită cu taina de departe
zise Don Forleone fără tristețe și dezgust ești damnat, ca meșteșugar de empo, vorbesc, vei duce o viață perfectă empocăitule! asta e oferta pe care nu-ți dă mâna s-o refuzi
/
galvanizat de fumigațiile spectrale ale
memoriei, turbărie aprinsă mocnită
târâșule prin tranșeele războiului nopții!
uși prevestitoare scârțâie amarnic
neprevăzutul pândește din genuni-ceruri
pe sub arcadele parietale scene de vânătoare febrilă
stânci verzi și ierburi ascund
Dropia Măiastră a Tărâmurilor Pierdute
Dropia Singurătăților
să vorbim despre ceva imposibil
/
O! Lowleeda
Miss O! gin please! o cheamă Olive
e măslinie floare barmanița din
somnul paradoxal miss O! gin te rog!
știind că nu va primi de la falsa muză
decât un pufnet de panteră serafică onirică
scoasă din minți ești un bou!
rebarbativule! anaerobule! nerasule!
urlă ea inspirată subit cu pielea
șorțului troznind pârâind
când drăgăstoasă saltă butoaiele pe umăr
/
contempli fațetele stingerii dispariția și
infirmitățile fără număr sufletele
strămoșilor multicolore baloane
ne privesc din cer cu ochi mistici reflectoare și artificii
/
în ultimele zile călduroase ale anului
satul e încolăcit ca un șarpe buretos
absorbind căldură din cuptorul de rocă
frumos ar fi ca toate făpturile imaginației
să prindă viață (făpturile, nu fripturile, flămânzilor)
/
târâș prin tranșeele nopții cu peticul orb al lunii în spate
lumini și umbre unice perfecte
culorile și vocile dispărute
un biet dobitoc social cu duhul mirării stins, abulic prin țarcul lăcomiei, universal vânturi ticăloase urâte chemarea destinațiilor hâde hohotul de durere stinsă prin landul unei faune estropiate drumuri
abatoare abat-joururi
corbi pe hoituri-borne, borne, corbi pe cruci-borne râd hâd râsu hâzilor
o momâie orgolioasă în mijlocul unei opere a distrugerii
/
neuron astheneia savantul a inventat o! ce grație! o! grație a grațiilor culme a culmilor! o bombă mai inteligentă ca el și chiar mai vicleană, mai hârșită în ticăloșie pură care l-a bătut la șah și aerul agent oncogen apa agentă pământul leac la toate acestea să-l pui pe rană să-l faci casă pentru totdeauna bordei fără ușă să vezi lumea prin
periscopul rădăcinilor
să nu mai auzi gâlgâitul și bolboroseala civilizației
dj cra feat iarna
portalul traversat de trenul mineral
nimeni nu știe către unde
privilegiul celor care au dat nume lucrurilor