De multă vreme așteptam, ceva.., o veste de la tine
Un zâmbet sincer și o privire lipsită de îngrijorări
Dar nu ne așteptam să mai primim (în +) și (2) Clementine
Au reușit, ca totuși să ne umple seara de culori
Una'm mancat-o eu, iar cealaltă, am păstrat-o pentru mine.

Da!.. eu și cu mine, mai stăm de vorba uneori
Sau încercăm sa păstrăm, cumva-vie
La miezul nopții și câteodată până-n zori
O amintire, închisă într-o colivie
Din când în când deschidem “cufărul”, și căutăm comori.

Ne zbori prin minți, iar noi îți admirăm
Vrăjiți ca niște fluturi pe un câmp de flori
Lumina ce te înconjoară, ne întrebăm dacă visăm
Și ne trezim din reverie, asta se 'ntâmplă alteori
Nouă ne pasă, dar nu putem să-ți arătăm !