Am două semne-n mine
de pe vremea când ai mei încă nu se cunoscuseră.
Unul din ele zbiară neîncetat –
- celălalt șoptește mereu foșnete confuze.
Ai crede că se oglindesc unul în altul,
că se traduc unul pe altul,
dar dacă te uiți atent
vei vedea o urmă de praf pe fiecare din ele
și două priviri ucigașe care se asmut una către cealaltă.
Tot praful ăla se scutură din mine
de fiecare dată când îmi ating semnele
și toate strigătele și șoaptele lor
fac să nu fie niciodată liniște.

Am două semne paralele
care-și recită poduri cu privirile lor ucigașe.