un adevăr trebuie spus
trebuie spus cu o liniște abisală
în care se cîntă la pian
se ține de mînă
apoi se pleacă pentru totdeauna

un adevăr este un alb
care se întinde peste plecări
ca o membrană
rezistentă la orice limpezime

zare peste zare
adevărul meu are nevoie
de muzica unui trup
pentru că
sîngele meu este un arcuș
de vioară

adevărul e că mă iubesc cam mult
mă uit prea des în oglindă
adevăr e că uneori mi-aș dori să fiu
doar un cub de zahăr

să fiu dulcele acela nescris
în regia întîmplării
în memoria voastră ușoară
ca un pergament
pe care se vor odihni scarabeii