ca o clepsidră zadarnică
nemaiântoarsă secundă
plantez transforme cine vrea
hai cu toții spre cerul
pentru albastrul unui copac
planetă ajunsă la înțelepciune
văd oameni ce se închină
unui muguraș de plantă
pe cale de dispariție
Doar norii obosiți căzând
atâta apă
trecând mereu un țărm
purtați ca de-o aripă
Așa și eu plec după
pierdutu-mi noroc
care sigur n-a plecat
de pe această planetă
Lume tu ești nehotărâtă
față de boțul ăsta
de pământ care-și face
datoria de un miliard
de ani tot rotindu-se
eu rămân așteptând
în valurile de oameni
care trecători pe străzi
leagănul etern care
pare că-și petrece
timpul crezând în soarta lui

15.02.2016 6,20