Cred că floare-i o regină
Ce îmi dă al ei parfum,
De-o ajută o albină
Își atinge țelu-acum.

Dar ș-un bob: de grâu, neghină,
Are-n lume rolul său,
Soarta însă-i e meschină
De-a ajuns pe fund de hău.

Tot așa-i sortit și omul
Cu talent ori făr-un dram,
Ori ca floarea, ori ca bobul,
Ori un cal… mereu în ham.