am stat tăcută ca un pui căzut din cuib
am vrut să plutesc în afară
am fost toată o inimă gigantică
zgomotoasă ca o mașină de pompieri
cel mai rău e să-ți fie frică și
să nu știi de ce
să-ți molfăie pielea întunericul
și să nu poți plânge
să stai zidită cu pulsul în gleznă

și nimeni
care să-ți treacă brațele în jurul trupului
ca și când ar traversa un râu
cu tine
înecatul.