o piuă bătută în umbra mea prelungă
inima îmi ține între două bătăi
cea din stânga într-un fum
ce se încolăcește pe pieptul meu
iar în dreapta cu o iță
legată de bărbie
iar eu ba nu mă mișc
sau dau un răspuns ironic
pironul e bătut în dreptul urechii
de unde cuvinte se repetă
înainte și înapoi
aproape să se vadă
măcar să mă pot mișca
mai în voie
că piua e rotundă lunguiață
și se afundă într-un râu
până la prund
de-a dreapta și de-a stânga
ei prin spații
trecătoare sunt vrăbii
care ciripesc în continuu
vrute și nevrute
dar mai ales sensuri ascunse
și vai de mine cum le ascult
și le-aș mai asculta
dar trec săptămâni, zile
și din calendar nu rup
file