Dați-mi o viață de care să mă agăț atunci când mi-e bine
Când fericirea vine așa pe nepusă masă
Și mă izbeste în moalele capului cu putere
Se proțăpește în pragul casei mele și strigă:
“Băi băiete, cu fericirea nu te joci tu, da?”
Dați-mi o viață de care să nu-mi fie frică
De care să nu mă ascund prin colțuri întunecoase și-obscure
Pe care să o invit duminica la cină fără teama
c-o să-mi ghicească iar viitorul
Dați-mi o viață plină de ruină pe care s-o pierd cu grație la
jocurile de noroc
Pentru ca apoi s-o câștig în dormitoarele amurgului
Pe care să o recunosc de departe așa ca pe o rudă foarte apropiată
Și de care să mă bucur nespus
Că la lăsarea serii am și eu o viață cu care pot sta de vorbă.