inima s-a refugiat între tâmple
ritmul desprinderii
e mai transparent decât litera E

numai acea arșiță a cărnii
nu se vrea deslușită
numai acea crudă trudă

răzmerița rândurilor
în răzmerița gândurilor
de atâta trezire
fruntea pare un continent
cu reliefuri de amiază

răspântiile cunoașterii mă privesc în ochi
de-a lungul tresăririlor mele
ard fluvii de rugină

de atâta trezire
zarea se completează cu niște dangăte
ce poarta încă numele meu