agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-28 | [This text should be read in romana] |
(clipa în care el se gândea la propria arta -
un fel de ars moriendi) n-ați înțeles nimic din toată această pleiadă. totul stătea potrivnic, sacrificat de bună voie pe altarul imperfecțiunilor neconsolate. era abia ora zece, momentul când se născuse în ea docil, sămânța tăcerii. picase dintr-un timp reflex odată cu lumina jucăușă în contradicție cu desfătarea ei de femeie curioasă. nici măcar nu-i dăduse sărutul. știa că de acolo vitraliile ardeau în tăcerea celui autentic găsit de oriunde și așezat cu sfințenie la locul lui tainic. iluzia nu dispărea de tot. tinerețea ei se măsura cu cele mai infime amănunte. câteva fracuri deschideau în ungherul inimii ei dansuri în dezordini de hașură. ea stelară el dogmatic, cu un gust de iubire fugară. „nici o femeie nu ți-a dăruit atâtea asocieri de cuvinte ca mine. sensul iubirii. aproape că făcea din tine bărbatul ambițios. ai pierdut! nu e capătul lumii, iar tu o știi și chiar izbutisem să te (re)găsesc în orașul imens. ce-ar fi să închidem puțin ochii realității. cu palmele pline de scoici să ne prefacem că suntem maluri dezgolite de-o primăvară ciudată. hai, nu fii gelos! și nu da vina pe bieții delfini chiar dacă bat din coadă și acoperă imaginea lunii ascunsă sub pleoapă. sunt de-o sinceritate nestudiată...” între timp, peste ziduri zăceau stivuite câteva amintiri. nostim! aveau gustul de apă sărată. rând pe rând se întorceau cu o iluzie mai puțin. era abia unsprezece și jumătate. caii cabrau pe trotuarul lat măturat de rochii de seară iar roțile... roțile dirijau fără cusur cel mai frumos crez al căutării de sine - mâinile lui sau resentimentul umbrelor de idei pe albeața copacilor goi (pentru ea erau tot una). aceeași mască cu o mie și una de fețe îi respingeau, rând pe rând poverile plămădite cu atenția încordată. „universul meu devine de piatră. valuri sparte departe de mare o recentă poveste de dragoste. în ciuda atâtor frământări orașul se mișcă, se soarbe, te absoarbe te renaște, se sprijină pe umerii adolescenților în perechi indiferent de adierea fiecărui fulg desprins din aripa păsării măiestre. sensul iubirii? aș vrea un ultim dans în lumina Parisului iubito și atât. poate să-mi devii cândva... mireasă” (în final, o lacrimă se desprindea fără voie cabotin, părtinitoare la tot ce se ascundea inutil rostogolindu-se tăcut privind prin portieră lumea. el s-a înveselit luându-i în cele din urmă mâinile necăjind-o)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy