în iad ne vor frige destul sub tălpi
atâtea intenții
așa că aici
este fapta
mustul zbaterilor ne furnică gingiile


nu mai scorniți motive, eschive
numite precauții
țineți-vă vârful pantofului
fără să-mi puneți piedici
țineți-vă predici oglinzilor voastre
murdare
pe mine mă doare-n păpădie
când amorțirea
îmi amintește de moarte
și fac orice să alung din secundă secunda
să încap acolo
neghemuit
cu tot cu aspirațiile la pârdalnica mântuire
fiindcă dincolo
când îmi vor cântări sufletul
mai mult faptele vor conta decât
șovăirea
și ce dacă tot ceea ce fac este
doar
zbaterea de aripi al unui fluture încărunțit
izbindu-se de geamul
în care se reflectă
o păpădie