Uneori,
chiar și acum,
mi-aș dori să nu mai cunosc
omul
pe care-l cunosc,
ci doar copilul din el.
Tu îl mai ai?
Vii azi cu el pe-afară?
Cum? Nu te lasă?
Nici dacă îți faci lecțiile
și mănânci tot din farfurie?
Ce dacă plouă?
Ne facem o colibă în alun,
în alunul ăla pe care nu-l vede niciodată nimeni,
e numa' bun de făcut colibă în el.
Apoi, dacă nu mai plouă,
așteptăm ploaia
sau o inventăm,
așa, de dragul colibei...
Vii?
Cum? Nu te lasă?