Eram
și întru asta ne era sârguința
sorbind demonic în suflete Pasărea de pe ram
Omul
e o fracție retușată prin Femeie de Domnul

în fiecare zi observ că îmi mai moare un neuron
în mortuara cameră a craniului e bairam
biserica minții e în hram
uitasem de tine cu toate aceste funebriste
măcar de ar fi criste și nu
măgării;
vino fată măcar de tu
să fii icoană a unei Mării
la care, da!, te mai poți închina

în scurtele momente în care mai respir
ridic monumente, statui transpir
stau cu foamea de poezie în mațe
litera-mi vine tiptil la sân, în brațe
o îmbrățișez s-o feresc de gunoaie
Eu sunt umbrela Ei de ploaie

sap într-o lacrimă uitată în odaie
veciei amant în lucirea ei de diamant

Eram
(nu neg)
Oul întreg
al Păsării de pe ram