Desprins din razele Soarelui stins
și din infernul unui meschin Paradis,
un Ceas parșiv cu ticăit perfid
îmi cântă Timpul meu rigid.

În spațiul meu elipsoid,
hrănit mereu cu fitocid,
scăldat în propriu-mi genocid
și pe vecie invalid
rămân mirat!
Rămân timid;
rămân cu visul meu stupid!